„Cumpără, împrumută, mori” - dar miliardarii aproape nu se împrumută.

Cifrele

Așa arată „rata reală de impozitare” calculată de ProPublica: impozitul federal pe venit plătit între 2014 și 2018, raportat la cât a crescut averea în aceeași perioadă.

Warren Buffett a plătit 10 cenți la fiecare 100 de dolari cu care s-a îmbogățit. Un salariat american cu venit mare dă până la 37% din fiecare dolar în plus.

Diferența nu vine dintr-o fraudă. Pentru fisc, cea mai mare parte din îmbogățirea lor n-a fost venit deloc.

Cum arată, pas cu pas, „cumpără, împrumută, mori”?

Primul pas: cumperi active care cresc - de obicei, acțiuni în propria companie. Cât timp nu le vinzi, creșterea nu e venit și nu se impozitează.

Al doilea pas: când ai nevoie de bani, nu vinzi - te împrumuți, cu acțiunile drept garanție. Creditul nu e venit, deci nici el nu se impozitează.

Al treilea pas: la deces, moștenitorii primesc acțiunile la valoarea din ziua aceea. Câștigul adunat o viață întreagă dispare din calcul, așa că moștenitorii pot vinde cât le trebuie ca să închidă creditele, fără impozit pe câștig.

În septembrie 2025, Larry Ellison, cofondatorul Oracle, avea 346 de milioane de acțiuni Oracle puse gaj pentru datorii personale - circa 30% din pachetul lui.

Consiliul Oracle a interzis gajarea acțiunilor în 2018. O singură persoană a primit excepție: Ellison.

În 2022, ca să cumpere Twitter, Elon Musk a negociat un credit de 12,5 miliarde de dolari garantat cu acțiuni Tesla. Condiția băncilor: creditul să nu depășească 20% din valoarea acțiunilor gajate - adică acțiuni de peste 62 de miliarde puse drept garanție.

De ce e perfect legal?

Pentru că fiecare pas, luat separat, e o regulă banală.

Câștigul se impozitează doar la vânzare - altfel ai plăti impozit pe bani pe care, dacă acțiunea scade, nu-i vezi niciodată. Un credit nu e venit, pentru că trebuie întors.

Iar resetarea valorii la moștenire (secțiunea 1014 din codul fiscal american) are o justificare practică: moștenitorii nu trebuie să reconstituie prețul plătit de bunic acum 50 de ani.

Rămâne impozitul american pe succesiune, de 40% peste 15 milioane de dolari, pe care averile mari îl reduc legal prin trusturi.

Problema apare când le pui cap la cap. Comisia fiscală a Congresului (Joint Committee on Taxation) estimează că doar ultima regulă costă bugetul SUA circa 40 de miliarde de dolari pe an.

Iar miza e uriașă: câștigurile nerealizate din SUA - averi care au crescut, dar n-au fost vândute niciodată - sunt de circa 50.000 de miliarde de dolari.

Chiar trăiesc miliardarii din credite?

Aici povestea populară se rupe.

În iunie 2026, economiștii Edward Fox (University of Michigan) și Zachary Liscow (Yale) au publicat o analiză pe două decenii de date despre gospodăriile americane.

Cel mai bogat 1% ia credite, anual, de doar 1-2% din venitul economic - salariu, dividende și creșterea averii, la un loc. Averea crescută și nevândută e de 20 până la 40 de ori mai mare decât creditele.

Să te împrumuți pe un activ care s-a scumpit - de pildă, pe o casă - e mai degrabă un obicei al clasei de mijloc.

Chiar cel mai celebru credit de mai sus s-a terminat altfel. În mai 2022, Musk a renunțat la el și, până la finalul anului, a vândut acțiuni Tesla de circa 23 de miliarde de dolari.

Concluzia lui Fox și Liscow: strategia reală e „cumpără, economisește, mori”. La o avere de miliarde, dividendele sau o vânzare ocazională acoperă orice cheltuieli.

Cuvântul care contează, deci, nu e „împrumută”. E „nu vinde”.

Încearcă cineva să închidă portița?

La nivel federal, nu. Propunerea lui Biden - un impozit minim de 25% pentru averile de peste 100 de milioane de dolari, inclusiv pe câștigurile nevândute - n-a trecut niciodată de Congres.

Cel mai concret test vine acum, din California. Pe 3 noiembrie 2026, alegătorii votează Propunerea 40: un impozit unic de 5% pe averea celor circa 200 de miliardari care locuiau în stat la 1 ianuarie 2026.

Sondajele arată un sprijin în jur de 50%. Sergey Brin, cofondatorul Google, s-a mutat în Nevada și a dat 82 de milioane de dolari campaniei împotriva propunerii.

Ar funcționa așa ceva în Moldova?

Surprinzător, regulile de bază sunt aproape aceleași.

Câștigul de capital se impozitează doar la vânzare. Și atunci intră în calcul doar jumătate din câștig, la cota de 12% - adică un impozit efectiv de 6% (Codul fiscal, art. 40).

Moștenirea primită de un cetățean al Republicii Moldova nu se impozitează (art. 20), iar un impozit pe succesiune ca cel american nu există.

Pentru moștenitor, valoarea de bază a bunului e valoarea lui de piață la data moștenirii (art. 42) - exact resetarea din SUA.

Ce lipsește sunt acțiunile. Piața de capital e puțin dezvoltată, iar un pachet într-o firmă locală nu e o garanție pe care o bancă o ia ca pe acțiunile Tesla.

Averea antreprenorilor de aici stă, de regulă, în clădiri, utilaje și teren. Și aici apare aceeași alegere ca la Ellison, doar la altă scară.

Un proprietar de firmă care are nevoie de bani pentru o investiție poate vinde clădirea sau se poate împrumuta cu ea drept garanție.

Dacă o vinde, plătește impozitul pe câștig și pierde un activ care s-ar fi putut scumpi. Dacă se împrumută, păstrează clădirea, dar plătește dobândă și își asumă rambursarea.

Nu există un răspuns bun pentru toți, doar o comparație concretă: costul creditului versus impozitul plus ce pierzi vânzând.

Nicolae Cojuhari · Co-fondator, Ideal Credit, Licențiat în finanțe · 29.09.2026