Firmele nebancare administrează acum peste jumătate din banii investiți în lume.

Cifrele

Financial Stability Board (FSB) este organizația care urmărește riscurile din finanțele lumii. În fiecare an, FSB adună toți banii investiți de firmele financiare din lume: credite, acțiuni, obligațiuni și alte investiții.

Firmele financiare care nu sunt bănci se numesc firme nebancare. Sunt fonduri de investiții, fonduri de pensii, companii de asigurări și altele.

Graficul arată ce parte din banii investiți în lume era la firmele nebancare, în fiecare an.

În 2024, firmele nebancare aveau 256,8 trilioane de dolari. Asta înseamnă 51% din banii investiți în lume.

Într-un singur an, banii lor au crescut cu 9,4%. Banii băncilor au crescut de două ori mai încet, cu 4,7%.

Firmele nebancare mai trecuseră de jumătate o singură dată, chiar înainte de criza din 2008. După criză, regulile au devenit mai dure, iar în următorii zece ani partea lor a scăzut din nou.

Deci azi băncile au mai puțin de jumătate din banii investiți în lume.

Cine sunt firmele nebancare?

Cele mai multe sunt fonduri: fonduri de investiții, fonduri care țin banii pe termen scurt și fonduri speculative (hedge funds). Tot aici intră firmele care cumpără credite de la bănci și le revând investitorilor.

FSB pune toate aceste firme într-un singur grup. Împreună, ele au 169,4 trilioane de dolari, adică cei mai mulți dintre banii firmelor nebancare.

Tot ele au crescut cel mai repede: cu 11% într-un an.

Restul banilor nebancari sunt la fondurile de pensii și la companiile de asigurări. Banii aceștia n-au stat niciodată în conturi bancare obișnuite.

Cea mai multă atenție o primesc azi fondurile de credit privat. Fonduri precum Blackstone, Apollo sau Ares împrumută bani direct companiilor.

Înainte, asta făcea doar banca. Banca dă credite din depozitele oamenilor. Fondul de credit privat dă credite din banii investitorilor mari, cum sunt fondurile de pensii.

La finalul lui 2025, doar partea Blackstone care se ocupă de credite și asigurări administra 443 de miliarde de dolari. E mai mult decât produc într-un an unele țări europene întregi.

FMI estima că toate fondurile de credit privat au aproape 2 trilioane de dolari. Alte surse dau între 1,5 și 2 trilioane, după cum și când numără.

Și investitorii își mută repede banii de la un tip de fond la altul. În 2024, 58% din banii strânși de fondurile de credit privat mergeau în credite date direct companiilor.

În primele trei luni din 2026, doar 31% din bani au mers în astfel de credite. Investitorii își pun acum banii în mai multe tipuri de fonduri.

De ce au crescut atât firmele nebancare?

Sunt două motive.

Primul: după criza din 2008, autoritățile au cerut băncilor să țină mult mai mulți bani proprii pentru fiecare credit riscant. Așa, creditele riscante au devenit scumpe pentru bănci.

Firmele au avut în continuare nevoie de astfel de credite. Le-au luat de la fonduri, care nu au aceleași reguli ca băncile.

Al doilea: timp de zece ani, dobânzile au stat aproape de zero. Obligațiunile de stat nu mai aduceau aproape nimic.

Așa că fondurile de pensii și asigurătorii au căutat câștiguri mai mari în altă parte. Fondurile de credit privat le-au promis exact aceste câștiguri.

Unde e riscul pentru bănci?

În engleză, firmele nebancare se mai numesc "shadow banking", adică "bănci din umbră". Numele te face să crezi că sunt separate de bănci.

Nu sunt. Băncile le împrumută tot mai mulți bani, an de an.

Cele mai mari șase bănci americane au împrumutat fondurilor de credit privat 300-322 de miliarde de dolari. E de peste 30 de ori mai mult decât în 2013.

Unele credite date de aceste fonduri au o condiție numită PIK (payment-in-kind). Cu PIK, firma nu plătește dobânda în bani. Dobânda se adaugă la datorie.

Așa, în rapoarte, un credit poate arăta ani la rând ca un credit plătit la timp. Chiar dacă firma nu mai are bani să plătească nimic.

În mai 2026, FSB a publicat primul său raport doar despre riscurile din creditul privat.

Cam tot atunci a reacționat și OCC, autoritatea care supraveghează băncile americane. În raportul pe care îl publică o dată la șase luni, OCC a trecut pentru prima dată creditul privat ca risc separat.

La începutul lui 2026, mulți investitori au cerut deodată banii înapoi de la câteva fonduri mari. Tot atunci au crescut și creditele pe care firmele nu le mai plătesc.

FMI e mai calm. Într-un raport din aprilie 2026, FMI scrie că doar 2-3% din credite nu sunt plătite.

FMI spune că acest nivel e "gestionabil". Adică nu îl vede ca semn de criză.

Ce legătură are cu Moldova?

Ideea din spatele celor 256,8 trilioane de dolari e simplă. Când băncile nu mai dau un anumit tip de credit, firmele nebancare îl dau în locul lor.

Băncile pot refuza un credit din mai multe motive. Uneori nu le permit regulile. Alteori creditul nu li se potrivește sau li se pare prea riscant.

La fel lucrează și organizațiile de creditare nebancară (OCN) din Moldova. Doar că sumele sunt mult, mult mai mici.

Un OCN nu e o bancă mai slabă. Are bani din alte surse, alte reguli și alți clienți.

La fel e și un fond de credit privat: nu e o bancă, are bani din alte surse și alte reguli.

Firmele mici din Moldova investesc mai ales din bani proprii. Băncile le dau doar 6% din bani. Restul banilor vin tot din afara băncilor.

Sumele din Moldova sunt mult mai mici decât în lume. Dar motivul e același: când băncile nu dau credit, firmele iau bani de altundeva.

Nicolae Cojuhari · Co-fondator, Ideal Credit, Licențiat în finanțe · 22.09.2026